Asociatia Culturala Control N organizeaza in perioada 1 martie – 19 aprilie 2010 a cincea sesiune a workshop-ului de scenaristica First Draft. Cursul se adreseaza amatorilor si incepatorilor in domeniul scenaristicii de film si prezinta in detaliu elementele de baza in scrierea unui scenariu de scurt metraj – premisa, personaje, conflict, structura dramaturgica, dialog precum si elemente de formatare si limbaj specific scenaristicii de film.

Cursul este interactiv, fiecare dintre participanti putand sa aiba in portofoliu, la finalul celor 8 saptamani, un prim scenariu de scurt metraj. Fiecare curs dureaza doua ore si este compus din discutii si vizionari de filme.

Cursul este sustinut de Ana Agopian (scenarist de film si televiziune), Oana Rasuceanu (scenarist si cristic de film) si Iulia Rugina (regizor de film). Cursul de scenaristica First Draft a avut deja 4 sesiuni, primele doua fiind organizate in cadrul atelierelor gazduite de Fundatia Calea Victoriei, iar celelalte doua in colaborare cu libraria Carturesti.

Cea de-a cincea sesiune a cursului First Draft va avea loc incepand cu 1 martie, ora 19, in fiecare luni, timp de 8 saptamani.

Numarul maxim de participanti la curs este de 15. Nu exista limita de varsta. Taxa de participare este de 500 de ron, respectiv 400 de ron (pentru elevi si studenti).

Cei interesati se pot inscrie la adresa info@controln.ro pana cel tarziu 25 februarie 2010, in limita locurilor disponibile.

personajul despre care scriu un articol pentru revista o place pe lara fabian.
in cautarea unei anume stari care sa faca sa curga cuvintele pe hirtie, m-am dus pe youtube dupa lara fabian.
asa am ajuns la acest cintecel, pe care in adolescenta mea l-am iubit teribil, cu tot cu domnul care-l cinta, Patrick Bruel.

dupa care, cu zimbetul care poarta cu el facutele si nefacutele din adolescenta, am ascultat si cintecelul acesta.

acum pot sa ma apuc de scris. zimbesc.

nu-l cunosc personal pe mile carpenisan, l-am vazut ca toata lumea la televizor relatind din fosta yugoslavie.
dar ii citesc blogul, adesea si, de foarte multe ori imi spun, trebuie sa-l intilnesc cindva pe omul asta.

in dimineata asta m-a facut f tare sa pling si sa-l iubesc si mai tare, cu o poveste emotionanta.

pe blogul lui gasiti si justificarea pentru ce o ia de la capat ca sa faca o fapta buna pentru daniel madalin raduta.

Ioji, baietelul despre care scrie el, mi-a adus aminte de Ionica, primul transplant de inima la copii realizat in romania, o fetita pe care n-am putut sa o ajut pina la capat si despre care eu nu am inca puterea sa scriu.

cind e vorba despre daniel, spun ce spuneam si ieri cu banii de o cafea, ati putea schimba viata unui om. un gest imens cu un cost minim.

Barbatii destepti vor femei frumoase linga care sa nu se plictiseasca (emotional si sexual),iar asta inseamna ca vor femei destepte.
Femeilor destepte le place competitia, vor sa faca totul singure ca sa-si arate ca pot, iar asta ii frustreaza pe barbatii destepti care nu inteleg de ce nu cer ele ajutorul cind ei ar putea rezolva totul mult mai usor.

Femeilor destepte le plac barbatii destepti linga care sa nu se plictiseasca (emotional si sexual), iar asta inseamna ca vor (inconstient) barbati „complicati”, ceea ce le aduce multe batai de cap.

Pentru ca am trecut si eu prin asta, am dezvoltat o teorie care se cheama „femeia tava”

Pentru mine femeia-tavă este cea care ştie să ofere mâncarea soţului/iubitului ei în cea mai bine lustruită tavă pentru ca în ea să se reflecte orgoliul, nevoile şi tot ceea ce are bărbatul mai frumos.
Iar cind femeia-tavă întâlneşte o altă tavă (bărbat) obţine un efect de replică la infinit, o imagine care se reflecta in alta care e de fapt reflectarea imaginii precedente in care s-a reflectat … iar asta se cheama iubire

Daca ati trait macar o data in cercul asta vicios al alegerii barbatului/femeii destepte am ceva special pentru voi. Astazi si miine la MTR, varianta cinematografica a unei carti care povesteste viata unei asemenea femei, Vietile secrete ale Pippei Lee, un film (si o carte) de Rebecca Miller (sotia lui Daniel Day Lewis si fiica lui Arthur Miller).

Ce face Rebecca Miller cu cartea asta e să întoarcă oglinda către femeia tavă, să te lase să vezi nişte detalii intime incredibile. Cum e grija permanentă pentru protejarea orgoliului de artist al soţului. Sau iubirea “diferită” pe care o mamă poate să o poarte de la un copil la altul, în funcţie de temperamentul lui. Sau frustrările şi temerile venite din trecerea de la o viaţă în care ai fost eroina principală la zilele în care urmăreşti să anticipezi orice detaliu care ar putea dauna dispoziţiei celui care ţi-e soţ.

“Să fii nevastă de artist nu este o profesie recunoscută, dar aceste femei creează o lume întreagă în jurul unui bărbat care altfel ar bântui îngrozit şi nesigur într-un birou sau studio rece şi neprimitor. Munca lor nu e apreciată. Astăzi femeile se uită la acest gen de nevastă şi spun «dar nu face nimic toată ziua». Nu e adevărat. Ele au în grijă o lume întreagă,” mi-a spus Miller intr-un interviu realizat pe tema acestei carti.

Aici info despre carte cu trimitere la interviul pe care l-am facut in urma cu 2 ani.

Pentru doritori am cartea in format electronic, dar incepeti cu filmul e cu Robin Wright Penn, Winona Ryder, Julianne Moore, Monica Belucci si Keanu Reeves. Asta seara si miine seara al MTR.

Inainte de a scrie acest post, am facut o donatie aici.

Colegii ii spun Daniel, sotia ii spune Madalin.

Ar trebui sa-l cunoasteti deja pe Daniel Madalin Raduta pentru ca multe bloguri i-au scris povestea.
Are 29 de ani, va fi tata in mai putin de o luna si tocmai a fost diagnosticat cu leucemie.

E extrem de dramatica situatia in care se gaseste.
Dar eu nu pot sa ma gindesc la el, pentru ca am tot timpul in minte chipul sotiei lui (pe care nu o cunosc si e foarte probabil sa nu o intilnesc nicio data). Nu pot sa-mi imaginez de unde gaseste taria sa-si depaseasca limitele trupului si ale mintii. E insarcinata in ultimele saptamini, cea mai grea dintre perioadele sarcinii, are emotiile care vin odata cu reponsabilitatea primului copil, are spaima nasterii si grija sanatatii viitorului ei copil. Dar nu poate exterioriza nimic din astea pentru ca are o alta problema de viata si de moarte. Trebuie sa-i fie alaturi sotului ei.
De minutele si secundele astea, de modul in care se mobilizeaza ca sa stringa 120.000 de euro cit sunt necesari pentru transplantul de maduva de care are nevoie, depind fericirea ei viitoare si a copilului nenascut inca.

Daca scriu acest post, nu o fac nici pentru sustinerea morala a ei, nici a lui, desi stiu ca fiecare vorba buna pe care o aud, fiecare necunoscut care ii sustine, le mai aseaza o aripa pe umar ca sa poata sa zboare mai lin peste necazuri.

Scriu acest post pentru restul, cei care n-au legatura cu familia. Si-l scriu cu experienta implicarii in multe campanii umanitare.

E frumos ca donam lucruri (o vom face si noi, Tabu, saptamina viitoare), e frumos ca dam mai departe (via facebook sau twitter) mesajul lui Daniel, e frumos ca ne oferim serviciile (sa scriem, sa cintam) sau obiectele pe care le-am creat.
Ne simtim bine, stim ca am ajutat cumva, ca nu am trecut nepasatori peste necazul unui om.

Dar – oricit de dur ar suna – la sfirsitul zilei, ceea ce conteaza cu adevarat sunt banii care se string.

Asa ca e important sa donam – 10 Ron sau 10 Euro; 50 ron sau 100 de Euro. 2 Ron sau 2 Euro. Orice cent conteaza in momentul asta.

Banii pe care-i vei da in aceasta dupa amiaza intr-o cafenea ar putea salva viata unui om. Doneaza-i. S-ar putea ca asta sa fie unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care vei face in viata. Cu banii de o cafea.

Fa-ti un cont de paypal si doneaza aici.

cum a promis, ana maria onisei a scris un making of de la story-ul pe care l-a publicat in Adevarul in urma cu o saptamina.

povestea unui militar ucis in afganistan, al carui frate se intoarce pe front pentru ca e singura cale pe care a gasit-o ca sa dealuiasca cu durerea, Inapoi la Kabul, in numele fratelui ucis

story-ul asta a insemnat f f mult pentru ana. a fost mai mult decit hotarita sa-l scrie si a avut o vointa incredibila sa caute calea cea mai buna, cea mai puternica pentru a exprima ce-i transmisesera oamenii pe care-i intervievase.

a scris stringind din dinti, zi si noapte, impingindu-se pe sine dincolo de limitele pe care si le stia: de oboseala, de tehnica de scris, de concentrare.
si-a fost atit de mult implicata in textul asta, incit inca nu “l-a parasit”. inca mai e copilul ei pe care poate sa-l ingrijeasca, sa-i puna hainutele cele mai frumoase ca sa-l admire lumea si sa-l inteleaga.

in prietenia noastra, story-ul asta a insemnat o etapa noua. cea pe care acum o numim rinzind “te-am dat afara din casa, fara sa te superi”.

as mai adauga, pt ca numele meu e prezent in acest making of, ca ana a stat la primire - plasa de siguranta cum o numim noi - pentru ultimele 2 story-uri scrise de mine: cel despre Vlad Ivanov si cel despre Costin Giurgea. asa ca prietenia noastra, in sectiunea editoriala, a trecut prin multe:)

detalii despre cum a scris povestea, inclusiv despre datul afara din casa :), in making of-ul de aici.

prietenul la nevoie se cunoaste, asa ca in maratonul meu spre intelesul numelor si marcilor de masini, a aparut cu energizante Razvan A.

Razvan mi-a propus urmatorul joc:

Putem face ca un joc interactiv, asincron. Eu iti trimit mail cu o poza si tu imi zici ce masina e. (fara sa intrebi in jur)… si cand le mai inveti iti trimit doar detalii de la o masina si tu imi zici ce e. Si dupa aia incepem si cu motoare si performante.
Vrei?

si lectia nr 2 a avt urmatoarea corespondenta pe mail:

From: Cristina Bazavan
Sent: Wednesday, February 03, 2010 12:40 AM
To: Razvan
Subject: volkswagen

bun, sa incepem zic

am invatat ca e si un S in numele volkswagen ca-l scrisesem gresit pe blog.
arata-mi-l pe cel mai simpa dintre modele, cel mai prietenos.

dupa care da-mi foto cu ce vrei tu sa recunosc, sa vdm daca stiu:)
iti raspund miine seara ca sunt plecata din bucuresti pt un articol

mercic ca vrei sa te joci cu mine sa invat masinile

c

*
From: Razvan
Sent: Wednesday, February 03, 2010 2:06 PM
To: Cristina Bazavan
Subject: RE: volkswagen

Cel mai simpa pt mine e Scirocco

Cel mai popular in general e Golf:

Cel mai popular la noi cred ca e Passat (mai ales daca e TDI cu d si i rosii J ):

*
votez pentru golf, sper sa-l si tin mine. e cel mai simpa pt mine.
in curind imi trimite razvan foto sa recunosc alte masini:)

ieri am fost undeva in estul tarii pentru un subiect pe care-l vom publica in aprilie.

am descoperit acolo un director de muzeu care-si doreste jobul pe vecie. care e sapat de ajunctul 1 si adjunctul 2, in speranta ca unul dintre ei va fi el director.
in batalia lor pentru functii, ca-n miorita, sunt si victime colaterale: documente istorice distruse pentru ca directorul sa fie tras la raspundere si apoi inlocuit.

m-a socat tare indirjirea lor de a obtine acel post de director, intr-un oras mai mic decit cartierul militari. de ce sa-ti doresti sa fii director cu pretul de a distruge dintr-o semnatura mii de ani de istorie?! cit de multa fericire poate sa-ti aduca “sefia”? ce alte lipsuri emotionale ai, daca a fi sef e scopul tau in viata?

dupa care prietenul cu care ma aflam in excursie mi-a mai explicat o data ca, dincolo de globul de sticla in care traiesc eu, romania e o miorita perpetua.

offfffff

vad la stiri ca e in discutie o lege prin care jurnalistii vor trebui sa-si faca declaratii de avere.

abia astept.

daca ma pun sa-mi scriu averea dupa legile lor, rezolv totul in 2 rinduri: citeva sute de carti, dvd-uri. niste creme si citeva rochite.
daca ma pun sa scriu ceea ce cred eu ca e de fapt averea mea, amintirile, am nevoie de spatiu ca pentru citeva romane.

mi-as fi dorit sa fie nominalizati Robert Downey Jr & Jamie Foxx pentru The Soloist
mi-as fi dorit sa fie si un actor roman acolo, pe lista, cum mi-as fi dorit sa fie si un film romanesc.

nominalizarile pentru Oscar 2010 sunt insa altele, iar preferatii mei dintre nominalizati sunt:

cel mai bun regizor
Kathryn Bigelow, The Hurt Locker (o femeie care s-a dus cu gingasie si forta pe teritoriul barbatilor)
James Cameron, Avatar
Lee Daniels, Precious, Based on the Novel “Push” by Sapphire
Jason Reitman, Up in the Air
Quentin Tarantino, Inglourious Basterds

cea mai buan actrita
Sandra Bullock, The Blind Side
Helen Mirren, The Last Station
Carey Mulligan, An Education(imi place si carey, va fi o f f mare actrita)
Gabourey Sidibe, Precious
Meryl Streep, Julie & Julia (pentru ca e minunata, pur si simplu)

cel mai bun actor
Jeff Bridges, Crazy Heart
George Clooney, Up in the Air
Colin Firth, A Single Man (pentru ca e filmul lui Tom Ford, pe care-l iubesc pt ca face parfumuri minunate)
Morgan Freeman, Invictus
Jeremy Renner, The Hurt Locker

actor in rol secundar
Matt Damon, Invictus
Woody Harrelson, The Messenger (am avea un discurs de multumire absolut dement:) )
Christopher Plummer, The Last Station
Stanley Tucci, The Lovely Bones
Christoph Waltz, Inglourious Basterds

actrita in rol secundar
Penelope Cruz, Nine
Vera Farmiga, Up in the Air
Maggie Gyllenhaal, Crazy Heart (pentru ca ar trebui sa vina si vremea ei)
Anna Kendrick, Up in the Air
Mo’Nique, Precious: Based on the Novel “Push” by Sapphire

cel mai bun film
Avatar
The Blind Side
District 9
An Education
The Hurt Locker (pentru ca nu vreau sa cistige avatar:) )
Inglourious Basterds
Precious
A Serious Man
Up (my second option:) )
Up in the Air

*
nu vor cistiga preferatii mei, dar asta nu ma impiedica sa ma distrez cu gindul la ce frumos ar fi sa cistige.

prietenii stiu ca m-am apucat de invatat brandurile masinilor (pt mine sunt toate 4 roti si culori diferite si, da, am carnet, dar nu ajuta la nimik.:) ).

asta e prima lectie. volkswagen, pe limba mea. fun theory.
(sapt asta doresc sa invat si cifrele de dupa nume or in fatza lor, ca sa deosebesc modelele volkswagen. se ofera cineva sa-mi predea lectia?)

inca doua filmulete aici
sa aveti o saptamina buna!

stiti deviza mea in viata: daca nu simti, n-are niciun rost. (sarah kane, purificare)

din seria asta, uite un citat descoperit pe facebook la chic de zece

Poate simt mai mult decât înţeleg. Asta ar lămuri multe. Căci reprezint categoria cea mai expusă şi mai stupidă: omul cu sentimente. Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesc. N-am avut parte de spirit practic şi uneori mă port, pur şi simplu, ridicol.

Octavian Paler

urasc stirile si reportajele in care soldatii romani din irak sau afganistan sunt “mercenari”.
a merge pe front nu inseamna doar “a face bani cu arma”.
inseamna sa stii ca viata ta depinde de colegii tai, cum si viata lor depinde de reflexele/atentia/pregatirea ta.
inseamna sa te lupti cu mintea ta ca sa mergi mai departe cind stii ca trupul nu mai poate.
inseamna sa stringi din dinti in fata mortii.
inseamna sa omori ca sa nu fi omorit si sa inveti sa mai poti sa dormi dupa aia.

sunt atit de multe nuante in “a merge pe front” incit ma scoate din minti superficialitatea noastra de a ne considera eroii (cei care mor pe front in misiunile statului nostru) mercenari. avem un dar teribil de a distruge orice, inclusiv momentele care ne-ar putea face sa devenim patrioti.

ana maria onisei a recuperat din onoarea jurnalistilor cu un articol, In numele fratelui, despre un maior mort in afganistan si fratele lui care a plecat astazi din nou pe front.
secventa mea preferata este:

Paisprezece maşini cu afgani aşteptau, în linie, să treacă. Militarii ­şi-au dat OK-ul, drumul era curat, civilii au trecut. Ghiurcă i-a cerut lui Unguraş, prin staţie, să lase maşina lor prima. Maiorul a refuzat, s-a urcat şi a pornit primul, ca să-şi protejeze militarii. Platforma din metal a zdrăngănit sub roţile de la Humvee.

Din maşina din spate, Ghiurcă a auzit o bubuitură, a văzut un smoc de flăcări, fum negru, dens. A chemat prin staţie. „Recepţie? Maşina 1 sunt maşina 2. Recepţie? Răspunde dacă mă auzi!”

Ghiurcă s-a dat jos. Maşina comandantului era răsturnată. Unul dintre militari venea spre el, plin de sânge. S-a gândit: „E bine, au scăpat”. Alţi trei militari erau răniţi. I-a trimis la ultima maşină din patrulă, la primul-ajutor. Talibanii detonaseră o bombă artizanală - kilograme de explozibil, ascunse în pod.

In numele fratelui, Ana Maria Onisei, Adevarul

intregul articol il gasiti aici, a aparut astazi in adevarul, si reprezinta munca anei de aproape 3 saptamini, dintre care una de scris intens. cu strins din dinti, cu drafturi multe, cu ginduri despre cum sa spuna cit mai multe in cit mai putine semne. 8 ore / zi, uneori si noaptea.

ana a promis ca face si un making of de la acest articol tocmai pentru a intelege cam cum se ajunge la asemenea informatii si cit de mult reporting e in spatele celor 10.000 de semne pe care le are textul.

Daca v-a placut filmul…
Daca vreti sa vedeti ce indicatii/ chei despre personaje le-a dat scenaristul Corneliu Porumboiu celor care ar fi urmat sa interpreteze rolurile filmului lui…
Daca vreti sa vedeti cum cuvintele in scris capata alte nuante (mai puternice uneori, mai lipsite de sens alte ori) fata de cele rostite/ insotite de gesturi si priviri…

Daca undeva in mintea voastra e o idee nerostita (sau exprimata vehement) cum ca va doriti sa scrieti cindva un scenariu…

Aici puteti gasi scenariul de la Politist, Adjectiv.
enjoy.

preferata mea e o paranteza in care Porumboiu scrie “Anghelache se uita pe geam ca si cum ar recita Alecsandri in gind”.:))))))

simbata seara, UNATC - examene de an, spectacole mai mici sau mai mari cu actori in devenire.

pe holuri, in asteptarea spectacolelor prieteni & colegi, atmosfera studenteasca.

*
baieti care vorbesc intre ei incercind sa capteze atentia fetelor, fete care rid tare miscindu-si pletele ca sa arate ca au receptat intentiile baietilor. au majoritatea pina in 25 de ani si, de la distanta, gesturile lor – si de o parte, si de alta - par grosiere, barbare

*
au corpurile si fetzele in cea mai buna forma (proaspete, fara riduri, cu mobilitate maxima) dar n-au inca siguranta, relaxarea si rafinamentul pe care il da experienta.
in urmatorii 10 ani vor adauga experienta si tensiune voluptoasa gesturilor lor, pastrindu-si chipul si trupul la aceleasi standarde. apoi, gesturile vor fi tot mai rafinate, mintea tot mai calculata, energia pe care o vor transmite din ce in ce mai puternica. dar fatza si trupul nu va mai spune acelasi lucru. ei se vor simti tot mai puternici si mai siguri pe dinauntru si, pentru ca se privesc zilnic in oglinda, nu-si vor da seama cind si cum s-au schimbat “pe dinafara”.

unii dintre ei vor fi actori & actrite.

*
ma gindeam cit asteptam sa inceapa spectacolul in care juca Ioana Blaj, pentru care ma aflam acolo, ca mi-ar placea ca tinerii astia sa fie constienti ca in meseriile lor vor reusi doar cei care vor sfida legile firii: vor fi rafinati transmitind siguranta inca de la inceput si vor ramine “forever young” pina la sfirsit.